ÎNCLINĂ BALANȚA SPRE IUBIRE

În zilele noastre, totul se petrece într-un ritm amețitor, din care pare imposibil să ieși. Lumea întreagă pare că se mișcă cu rapiditate, însă nu în direcția bună. Pare că merge la vale, împinsă de faptele noastre rele, de nepăsarea pe care o manifestăm zilnic, de inerția care ne-a devenit obișnuință. Ne confruntam deseori cu răceala inimii, acea constantă a vremurilor actuale, care dezumanizează, îndepărtându-ne de ceilalți, de Dumnezeu, de noi înșine. Ritmul acesta e amețitor pentru că nu ne mai mișcăm corect în spațiul vieții, nu mai putem devia direcția în care acest ritm ne duce, la vale adică, din cauza deciziilor nepotrivite, a nepăsării, care este una dintre cele mari trei rele ale lumii, alături de neștiință și uitare…

       Ce putem face pentru ca nava în care ne aflăm cu toții să nu se scufunde? Este iubirea salvarea noastră?

       Da, e atât de puțin de făcut: să fim puțin mai buni, mai generoși, mai îngăduitori cu binele și intransigenți cu răul din noi înșine (nu ne interesează alții, nu noi judecăm!), să înclinăm balanța… SĂ ÎNCLINĂM BALANȚA SPRE IUBIRE! Nu e suficient să facem concerte în care arătăm inimioare. Nu e suficient să vorbim despre toleranță; dacă nu tolerăm binele, tolerăm cu mare ușurătate răul. Nu e suficient să dăm like, atunci când omul are nevoie de pâine, casă, medicamente și nu de un like care nu ține loc nici de acoperiș, nici de pâine și nici de medicamente, nici de o vorba bună sau de un umăr la necaz… Nu e suficient să strângem ajutoare cu sprijinul celor care fac răul… pâinea lor e amară, mai bine fără acea pâine! Acestea toate și multe altele nu sunt manifestări ale iubirii întotdeauna si nu neapărat pe de-a-ntregul! De noi depinde ce va fi, în continuare; Dumnezeu are bunăvoință, are iertare, are resorturile necesare redresării lumii, ba chiar este foarte ușor!

Umblând prin lume, prin natura meseriei mele de terapeut, nu mă mai simt româncă sau altceva, ba chiar am o dragoste surprinzătoare față de pământul grecesc și față de cel rusesc, deși în Grecia am fost de zeci de ori, iar în Rusia, niciodată până acum! Când călătorești mult (eu am fost în aproximativ 16 țări până acum), vezi lumea și oamenii ei așa cum sunt, toți fii ai aceluiași Dumnezeu, frați, oameni deosebiți, locuri deosebite… nu poți spune că un loc e mai frumos sau mai bun ca altul, Dumnezeu le face pe toate bune și frumoase! Poți doar avea o înclinație mai mare spre ceva sau cineva, un loc sau o idee etc., datorită profilului tău psihologic, atât. Eu nu mai am țară… țara mea e Raiul. Și toată zdroaba să mă-ntorc acolo!

Ce e de făcut? Să folosim cuvântul pentru a binecuvânta întreaga lume, nu doar copiii, familia, părinții, prietenii sau pe cei care ne fac binele… să binecuvântăm lumea întreagă, întreg pământul cu toate ale sale, înclinând balanța spre iubire, căci acum ea atârnă greu în talantul dezastrului! Să binecuvântăm chiar și pe cei care ne greșesc! Se poate!  Iubirea este leac, e scut, e sabie, e filmul bun al vieții noastre… așadar, vă spun din nou: ÎNCLINĂ BALANȚA SPRE IUBIRE și Cerurile se vor deschide pentru tine, pentru mine, pentru noi toți!

Lelia Marcu, cu iubire…

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *